“Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe”- Constantin Brancuși
Este citatul pe care mi l-am ales ca și motto în facultate. Am crezut că este fraza care descrie perfect esența vieții. Că este ceea ce trebuie să fac în fiecare moment și aspect al vieții mele. Și așa am facut, l-am aplicat în relația cu mine, în dragoste, în relațiile cu ceilalți, în activitatea profesională, în fiecare aspect al vieții mele.
A trecut timpul și am urcat mai sus, tot mai sus. Cu cât urcam vedeam și mai departe, dar nu am găsit acel lucru pe care-l căutam. Atunci îmi spuneam: “Nu urci suficient de repede. Nu ai urcat suficient de sus. Ceea ce vrei este acolo, doar ca ești înca jos și nu-l poți vedea.” Ecoul acestor cuvinte mă facea să fiu și mai determinat să urc.
Știam ce trebuie să fac: să lupt, să urc cât mai sus, să acumulez, să devin cineva. Dar de fiecare dată când îndeplineam un obiectiv, atunci când bifam ceva pe o listă imaginară sau când ajungeam la “finish” într-o cursă dificilă, simțeam satisfacție, mulțumire, mândrie. Toate acestea îmi hrăneau orgoliul pentru o perioadă foarte scurtă. După aceea golul din interior se mărea și mai mult și îmi spuneam: “Nu urci suficient de repede. Nu ai urcat suficient de sus. Ceea ce vrei este acolo, doar ca ești înca jos și nu-l poți vedea.”
O luam de fiecare dată de la capăt, eram într-un cerc vicios, până când, într-o zi, s-a întamplat. A apărut acea conștientizare care m-a făcut să frânez brusc. Ca atunci când frânezi de la 200km/h la 0km/h într-o secundă. Mă îndreptam cu viteză către un zid imens. Eram într-o continuă căutare…., dar ce căutam?? Căutam fericirea, iubirea, bogația?? Așa credeam, dar greșeala pe care o făceam era că le căutam în exterior.
In interiorul meu era tot cee ace aveam nevoie!
Încercăm să obținem fericirea conform tiparelor sociale, în acord cu ceea ce am învatat de la parinții și bunicii noștri, cu ceea ce aproba partenerii noștri de viață și oamenii din jurul nostru. Încercam să obținem fericirea în acord cu imaginile pe care vrem să le vedem în “oglinzile” din exteriorul nostru.
Dar fericirea nu este atunci când săltăm de bucurie, când ne distrăm, atunci când suntem felicitați de cei din jur sau atunci când primim comentariul potrivit la una dintre postările noastre de pe paginile de socializare.
Fericirea este mai profundă. Vine din interior, este multumire autentică, împlinire, o avem deja, este în noi, în fiecare.
Te provoc să redevii TU!
#igrow #caleaiubiriineconditionate
